învățătorie

Romanian

Etymology

From învățător +‎ -ie.

Noun

învățătorie f (uncountable)

1. schooling, education

Declension

declension of învățătorie (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învățătorie	învățătoria
genitive/dative	(unei) învățătorii	învățătoriei
vocative	învățătorie, învățătorio