învagona

Romanian

Etymology

From în- +‎ vagon.

Verb

a învagona (third-person singular present învagonează, past participle învagonat) 1st conj.

1. to load into a railcar

Conjugation

    conjugation of învagona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a învagona
gerund			învagonând
past participle			învagonat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învagonez	învagonezi	învagonează	învagonăm	învagonați	învagonează
	imperfect	învagonam	învagonai	învagona	învagonam	învagonați	învagonau
	simple perfect	învagonai	învagonași	învagonă	învagonarăm	învagonarăți	învagonară
	pluperfect	învagonasem	învagonaseși	învagonase	învagonaserăm	învagonaserăți	învagonaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învagonez	să învagonezi	să învagoneze	să învagonăm	să învagonați	să învagoneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învagonează			învagonați
	negative		nu învagona			nu învagonați

References

• învagona in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN