învitare

Romanian

Etymology

From învita +‎ -re.

Noun

învitare f (plural învitări)

1. urge, incitement

Declension

Declension of învitare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învitare	învitarea	(niște) învitări	învitările
genitive/dative	(unei) învitări	învitării	(unor) învitări	învitărilor
vocative	învitare, învitareo		învitărilor

References

• învitare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN