șfichiui

Romanian

Etymology

From șfichi +‎ -ui.

Verb

a șfichiui (third-person singular present șfichiuiește, past participle șfichiuit) 4th conj.

1. to whip

   Synonyms: biciui, sfârcui

Conjugation

    conjugation of șfichiui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șfichiui
gerund			șfichiuind
past participle			șfichiuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șfichiuiesc	șfichiuiești	șfichiuiește	șfichiuim	șfichiuiți	șfichiuiesc
	imperfect	șfichiuiam	șfichiuiai	șfichiuia	șfichiuiam	șfichiuiați	șfichiuiau
	simple perfect	șfichiuii	șfichiuiși	șfichiui	șfichiuirăm	șfichiuirăți	șfichiuiră
	pluperfect	șfichiuisem	șfichiuiseși	șfichiuise	șfichiuiserăm	șfichiuiserăți	șfichiuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șfichiuiesc	să șfichiuiești	să șfichiuiască	să șfichiuim	să șfichiuiți	să șfichiuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șfichiuiește			șfichiuiți
	negative		nu șfichiui			nu șfichiuiți