biciui

Romanian

Etymology

From bici +‎ -ui.

Verb

a biciui (third-person singular present biciuiește, past participle biciuit) 4th conj.

1. to whip

   Synonyms: șfichiui, sfârcui

Conjugation

    conjugation of biciui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a biciui
gerund			biciuind
past participle			biciuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	biciuiesc	biciuiești	biciuiește	biciuim	biciuiți	biciuiesc
	imperfect	biciuiam	biciuiai	biciuia	biciuiam	biciuiați	biciuiau
	simple perfect	biciuii	biciuiși	biciui	biciuirăm	biciuirăți	biciuiră
	pluperfect	biciuisem	biciuiseși	biciuise	biciuiserăm	biciuiserăți	biciuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să biciuiesc	să biciuiești	să biciuiască	să biciuim	să biciuiți	să biciuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		biciuiește			biciuiți
	negative		nu biciui			nu biciuiți