șoca

Romanian

Etymology

Borrowed from French choquer.

Verb

a șoca (third-person singular present șochează, past participle șocat) 1st conj.

1. to shock

Conjugation

    conjugation of șoca (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a șoca
gerund			șocând
past participle			șocat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șochez	șochezi	șochează	șocăm	șocați	șochează
	imperfect	șocam	șocai	șoca	șocam	șocați	șocau
	simple perfect	șocai	șocași	șocă	șocarăm	șocarăți	șocară
	pluperfect	șocasem	șocaseși	șocase	șocaserăm	șocaserăți	șocaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șochez	să șochezi	să șocheze	să șocăm	să șocați	să șocheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șochează			șocați
	negative		nu șoca			nu șocați