șoca
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a șoca (third-person singular present șochează, past participle șocat) 1st conj.
- to shock
Conjugation edit
conjugation of șoca (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a șoca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șocând | ||||||
| past participle | șocat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șochez | șochezi | șochează | șocăm | șocați | șochează | |
| imperfect | șocam | șocai | șoca | șocam | șocați | șocau | |
| simple perfect | șocai | șocași | șocă | șocarăm | șocarăți | șocară | |
| pluperfect | șocasem | șocaseși | șocase | șocaserăm | șocaserăți | șocaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șochez | să șochezi | să șocheze | să șocăm | să șocați | să șocheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șochează | șocați | |||||
| negative | nu șoca | nu șocați | |||||