șperțar

Romanian

Etymology

From șperț +‎ -ar.

Noun

șperțar m (plural șperțari)

1. bribetaker

Declension

Declension of șperțar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șperțar	șperțarul	(niște) șperțari	șperțarii
genitive/dative	(unui) șperțar	șperțarului	(unor) șperțari	șperțarilor
vocative	șperțarule		șperțarilor