ștanța

Romanian

Etymology

Borrowed from German stanzen.

Verb

a ștanța (third-person singular present ștanțează, past participle ștanțat) 1st conj.

1. (manufacturing) to press; to punch; to stamp

Conjugation

    conjugation of ștanța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ștanța
gerund			ștanțând
past participle			ștanțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ștanțez	ștanțezi	ștanțează	ștanțăm	ștanțați	ștanțează
	imperfect	ștanțam	ștanțai	ștanța	ștanțam	ștanțați	ștanțau
	simple perfect	ștanțai	ștanțași	ștanță	ștanțarăm	ștanțarăți	ștanțară
	pluperfect	ștanțasem	ștanțaseși	ștanțase	ștanțaserăm	ștanțaserăți	ștanțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ștanțez	să ștanțezi	să ștanțeze	să ștanțăm	să ștanțați	să ștanțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ștanțează			ștanțați
	negative		nu ștanța			nu ștanțați

Related terms

• ștanță