ștanțator

Romanian

Etymology

From ștanța +‎ -tor.

Noun

ștanțator m (plural ștanțatori)

1. puncher

Declension

Declension of ștanțator

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ștanțator	ștanțatorul	(niște) ștanțatori	ștanțatorii
genitive/dative	(unui) ștanțator	ștanțatorului	(unor) ștanțatori	ștanțatorilor
vocative	ștanțatorule		ștanțatorilor