șterpeli

Romanian

Etymology

Unknown etymology. Possibly blend of șterge (“to wipe”) +‎ șparli (“to steal”).

Pronunciation

• IPA^(key): /ʃter.peˈli/

Verb

a șterpeli (third-person singular present șterpelește, past participle șterpelit) 4th conj.

1. (reflexive, familiar) to steal

Conjugation

    conjugation of șterpeli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șterpeli
gerund			șterpelind
past participle			șterpelit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șterpelesc	șterpelești	șterpelește	șterpelim	șterpeliți	șterpelesc
	imperfect	șterpeleam	șterpeleai	șterpelea	șterpeleam	șterpeleați	șterpeleau
	simple perfect	șterpelii	șterpeliși	șterpeli	șterpelirăm	șterpelirăți	șterpeliră
	pluperfect	șterpelisem	șterpeliseși	șterpelise	șterpeliserăm	șterpeliserăți	șterpeliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șterpelesc	să șterpelești	să șterpelească	să șterpelim	să șterpeliți	să șterpelească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șterpelește			șterpeliți
	negative		nu șterpeli			nu șterpeliți

Derived terms

• șterpeleală
• șterpelire