șterpeli
Romanian edit
Etymology edit
Unknown etymology. Possibly blend of șterge (“to wipe”) + șparli (“to steal”).
Pronunciation edit
Verb edit
a șterpeli (third-person singular present șterpelește, past participle șterpelit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of șterpeli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șterpeli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șterpelind | ||||||
| past participle | șterpelit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șterpelesc | șterpelești | șterpelește | șterpelim | șterpeliți | șterpelesc | |
| imperfect | șterpeleam | șterpeleai | șterpelea | șterpeleam | șterpeleați | șterpeleau | |
| simple perfect | șterpelii | șterpeliși | șterpeli | șterpelirăm | șterpelirăți | șterpeliră | |
| pluperfect | șterpelisem | șterpeliseși | șterpelise | șterpeliserăm | șterpeliserăți | șterpeliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șterpelesc | să șterpelești | să șterpelească | să șterpelim | să șterpeliți | să șterpelească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șterpelește | șterpeliți | |||||
| negative | nu șterpeli | nu șterpeliți | |||||