știrbitură

Romanian

Etymology

From știrbi +‎ -tură.

Noun

știrbitură f (plural știrbituri)

1. a crack

Declension

Declension of știrbitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) știrbitură	știrbitura	(niște) știrbituri	știrbiturile
genitive/dative	(unei) știrbituri	știrbiturii	(unor) știrbituri	știrbiturilor
vocative	știrbitură, știrbituro		știrbiturilor