șuta

Romanian

Etymology

Borrowed from French shooter.

Verb

a șuta (third-person singular present șutează, past participle șutat) 1st conj.

1. (sports) to shoot a ball

Conjugation

    conjugation of șuta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a șuta
gerund			șutând
past participle			șutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șutez	șutezi	șutează	șutăm	șutați	șutează
	imperfect	șutam	șutai	șuta	șutam	șutați	șutau
	simple perfect	șutai	șutași	șută	șutarăm	șutarăți	șutară
	pluperfect	șutasem	șutaseși	șutase	șutaserăm	șutaserăți	șutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șutez	să șutezi	să șuteze	să șutăm	să șutați	să șuteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șutează			șutați
	negative		nu șuta			nu șutați