țincar

Romanian

Etymology

From ținc +‎ -ar.

Noun

țincar m (plural țincari)

1. child, toddler

Declension

Declension of țincar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țincar	țincarul	(niște) țincari	țincarii
genitive/dative	(unui) țincar	țincarului	(unor) țincari	țincarilor
vocative	țincarule		țincarilor