ținut

Romanian

Etymology

Past participle of ține. Compare Italian tenuto, French tenu, Catalan tingut.

Pronunciation

• IPA^(key): /t͡siˈnut/

Verb

ținut

1. past participle of ține (“held, kept”)

Declension

Declension of ținut

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	ținut		ținută	ținuți	ținute
	definite	ținutul		ținuta	ținuții	ținutele
genitive/ dative	indefinite	ținut		ținute	ținuți	ținute
	definite	ținutului		ținutei	ținuților	ținutelor

Adjective

ținut m or n (feminine singular ținută, masculine plural ținuți, feminine and neuter plural ținute)

1. held, kept
2. bound, obliged

Declension

Declension of ținut

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	ținut		ținută	ținuți	ținute
	definite	ținutul		ținuta	ținuții	ținutele
genitive/ dative	indefinite	ținut		ținute	ținuți	ținute
	definite	ținutului		ținutei	ținuților	ținutelor

Derived terms

• ținută

Noun

ținut n (plural ținuturi)

1. territory, realm

   Synonym: teritoriu

2. region, part

   Synonym: regiune

3. province

Declension

Declension of ținut

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ținut	ținutul	(niște) ținuturi	ținuturile
genitive/dative	(unui) ținut	ținutului	(unor) ținuturi	ținuturilor
vocative	ținutule		ținuturilor