țopăitură

Romanian

Etymology

From țopăi +‎ -tură.

Noun

țopăitură f (plural țopăituri)

1. hopping

Declension

Declension of țopăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țopăitură	țopăitura	(niște) țopăiture	țopăiturele
genitive/dative	(unei) țopăiture	țopăiturei	(unor) țopăiture	țopăiturelor
vocative	țopăitură, țopăituro		țopăiturelor