abține
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French abstenir, Latin abstineō, with conjugation based on ține.
Verb edit
a abține (third-person singular present abține, past participle abținut) 3rd conj.
- to abstain
Conjugation edit
conjugation of abține (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a abține | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | abținând | ||||||
| past participle | abținut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | abțin | abții | abține | abținem | abțineți | abțin | |
| imperfect | abțineam | abțineai | abținea | abțineam | abțineați | abțineau | |
| simple perfect | abținui | abținuși | abținu | abținurăm | abținurăți | abținură | |
| pluperfect | abținusem | abținuseși | abținuse | abținuserăm | abținuserăți | abținuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să abțin | să abții | să abțină | să abținem | să abțineți | să abțină | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | abține | abțineți | |||||
| negative | nu abține | nu abțineți | |||||