abține

Romanian

Etymology

Borrowed from French abstenir, Latin abstineō, with conjugation based on ține.

Verb

a abține (third-person singular present abține, past participle abținut) 3rd conj.

1. to abstain

Conjugation

    conjugation of abține (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a abține
gerund			abținând
past participle			abținut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	abțin	abții	abține	abținem	abțineți	abțin
	imperfect	abțineam	abțineai	abținea	abțineam	abțineați	abțineau
	simple perfect	abținui	abținuși	abținu	abținurăm	abținurăți	abținură
	pluperfect	abținusem	abținuseși	abținuse	abținuserăm	abținuserăți	abținuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să abțin	să abții	să abțină	să abținem	să abțineți	să abțină
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		abține			abțineți
	negative		nu abține			nu abțineți