abținut

Romanian

Etymology

From abține.

Noun

abținut n (plural abținuturi)

1. abstinence

Declension

Declension of abținut

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) abținut	abținutul	(niște) abținuturi	abținuturile
genitive/dative	(unui) abținut	abținutului	(unor) abținuturi	abținuturilor
vocative	abținutule		abținuturilor

References

• abținut in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN