acuza

Romanian

Etymology

Borrowed from French accuser, Latin accūsāre, present active infinitive of accūsō.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.kuˈza/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: a‧cu‧za

Verb

a acuza (third-person singular present acuză, past participle acuzat) 1st conj.

1. to accuse

Conjugation

    conjugation of acuza (first conjugation, no infix)

infinitive			a acuza
gerund			acuzând
past participle			acuzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	acuz	acuzi	acuză	acuzăm	acuzați	acuză
	imperfect	acuzam	acuzai	acuza	acuzam	acuzați	acuzau
	simple perfect	acuzai	acuzași	acuză	acuzarăm	acuzarăți	acuzară
	pluperfect	acuzasem	acuzaseși	acuzase	acuzaserăm	acuzaserăți	acuzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să acuz	să acuzi	să acuze	să acuzăm	să acuzați	să acuze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		acuză			acuzați
	negative		nu acuza			nu acuzați

Derived terms

• acuzare

Related terms

• acuzație
• acuzativ
• acuzător

See also

• denunța
• pârî