adiunct

Romanian

Adjective

adiunct m or n (feminine singular adiunctă, masculine plural adiuncți, feminine and neuter plural adiuncte)

1. Obsolete form of adjunct.

Declension

Declension of adiunct

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	adiunct		adiunctă	adiuncți	adiuncte
	definite	adiunctul		adiuncta	adiuncții	adiunctele
genitive/ dative	indefinite	adiunct		adiuncte	adiuncți	adiuncte
	definite	adiunctului		adiunctei	adiuncților	adiunctelor

Noun

adiunct m (plural adiuncți)

1. Obsolete form of adjunct.

Declension

Declension of adiunct

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) adiunct	adiunctul	(niște) adiuncți	adiuncții
genitive/dative	(unui) adiunct	adiunctului	(unor) adiuncți	adiuncților
vocative	adiunctule		adiuncților

References

• adiunct in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN