altoi

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Hungarian olt.

Pronunciation

• IPA^(key): /al.toˈi/

Verb

a altoi (third-person singular present altoiește, past participle altoit) 4th conj.

1. to graft

Conjugation

    conjugation of altoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a altoi
gerund			altoind
past participle			altoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	altoiesc	altoiești	altoiește	altoim	altoiți	altoiesc
	imperfect	altoiam	altoiai	altoia	altoiam	altoiați	altoiau
	simple perfect	altoii	altoiși	altoi	altoirăm	altoirăți	altoiră
	pluperfect	altoisem	altoiseși	altoise	altoiserăm	altoiserăți	altoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să altoiesc	să altoiești	să altoiască	să altoim	să altoiți	să altoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		altoiește			altoiți
	negative		nu altoi			nu altoiți

Etymology 2

From the above verb.

Pronunciation

• IPA^(key): /alˈtoj/

Noun

altoi n (plural altoaie)

1. graft, scion, small branch detached from a plant used for grafting

Declension

Declension of altoi

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) altoi	altoiul	(niște) altoaie	altoaiele
genitive/dative	(unui) altoi	altoiului	(unor) altoaie	altoaielor
vocative	altoiule		altoaielor