amănunt

Romanian

Alternative forms

• amărunt — regional

Etymology

From a- + mănunt, variant of mărunt.

Noun

amănunt n (plural amănunturi)

1. detail, particular

Declension

Declension of amănunt

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) amănunt	amănuntul	(niște) amănunturi	amănunturile
genitive/dative	(unui) amănunt	amănuntului	(unor) amănunturi	amănunturilor
vocative	amănuntule		amănunturilor

Derived terms

• amănunți
• amănunțime
• amănunțit