arbora

French

Verb

arbora

1. third-person singular past historic of arborer

Galician

Verb

arbora

1. inflection of arborar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Italian

Verb

arbora

1. inflection of arborare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• aborra

Romanian

Etymology

Borrowed from French arborer.

Pronunciation

• IPA^(key): /ar.boˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: ar‧bo‧ra

Verb

a arbora (third-person singular present -ă, past participle arborat) 1st conj. (transitive)

1. to fly (a flag)

Conjugation

    conjugation of arbora (first conjugation, no infix)

infinitive			a arbora
gerund			arborând
past participle			arborat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	arbor	arbori	arboră	arborăm	arborați	arboră
	imperfect	arboram	arborai	arbora	arboram	arborați	arborau
	simple perfect	arborai	arborași	arboră	arborarăm	arborarăți	arborară
	pluperfect	arborasem	arboraseși	arborase	arboraserăm	arboraserăți	arboraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să arbor	să arbori	să arbore	să arborăm	să arborați	să arbore
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		arboră			arborați
	negative		nu arbora			nu arborați

References

• arbora in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)