asemăna
See also: asemana
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Late Latin assimilāre, present active infinitive of assimilō, from similō, from Latin similis. Doublet of asimila and asambla.
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a asemăna (third-person singular present aseamănă, past participle asemănat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of asemăna (first conjugation, no infix)
infinitive | a asemăna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | asemănând | ||||||
past participle | asemănat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | asemăn aseamăn |
asemeni | aseamănă | asemănăm | asemănați | aseamănă | |
imperfect | asemănam | asemănai | asemăna | asemănam | asemănați | asemănau | |
simple perfect | asemănai | asemănași | asemănă | asemănarăm | asemănarăți | asemănară | |
pluperfect | asemănasem | asemănaseși | asemănase | asemănaserăm | asemănaserăți | asemănaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să asemăn să aseamăn |
să asemeni | să asemene | să asemănăm | să asemănați | să asemene | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | aseamănă | asemănați | |||||
negative | nu asemăna | nu asemănați |