autodistrugător

Romanian

Etymology

From autodistruge +‎ -ător, or auto- +‎ distrugător.

Noun

autodistrugător m (plural autodistrugători)

1. self-destroyer

Declension

Declension of autodistrugător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) autodistrugător	autodistrugătorul	(niște) autodistrugători	autodistrugătorii
genitive/dative	(unui) autodistrugător	autodistrugătorului	(unor) autodistrugători	autodistrugătorilor
vocative	autodistrugătorule		autodistrugătorilor

References

• autodistrugător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN