autoironiza

Romanian

Etymology

From auto- +‎ ironie.

Verb

a autoironiza (third-person singular present autoironizează, past participle autoironizat) 1st conj.

1. to do self-deprecating humor

Conjugation

    conjugation of autoironiza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a autoironiza
gerund			autoironizând
past participle			autoironizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	autoironizez	autoironizezi	autoironizează	autoironizăm	autoironizați	autoironizează
	imperfect	autoironizam	autoironizai	autoironiza	autoironizam	autoironizați	autoironizau
	simple perfect	autoironizai	autoironizași	autoironiză	autoironizarăm	autoironizarăți	autoironizară
	pluperfect	autoironizasem	autoironizaseși	autoironizase	autoironizaserăm	autoironizaserăți	autoironizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să autoironizez	să autoironizezi	să autoironizeze	să autoironizăm	să autoironizați	să autoironizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		autoironizează			autoironizați
	negative		nu autoironiza			nu autoironizați