automutila

French

Verb

automutila

1. third-person singular past historic of automutiler

Romanian

Etymology

From auto- +‎ mutila.

Verb

a automutila (third-person singular present automutilează, past participle automutilat) 1st conj.

1. to mutilate oneself

Conjugation

    conjugation of automutila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a automutila
gerund			automutilând
past participle			automutilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	automutilez	automutilezi	automutilează	automutilăm	automutilați	automutilează
	imperfect	automutilam	automutilai	automutila	automutilam	automutilați	automutilau
	simple perfect	automutilai	automutilași	automutilă	automutilarăm	automutilarăți	automutilară
	pluperfect	automutilasem	automutilaseși	automutilase	automutilaserăm	automutilaserăți	automutilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să automutilez	să automutilezi	să automutileze	să automutilăm	să automutilați	să automutileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		automutilează			automutilați
	negative		nu automutila			nu automutilați

Spanish

Verb

automutila

1. only used in se automutila, third-person singular present indicative of automutilarse
2. only used in te ... automutila, syntactic variant of automutílate, second-person singular imperative of automutilarse