binișel

Romanian

Etymology

From biniș +‎ -el.

Noun

binișel n (plural binișele)

1. diminutive of biniș

Declension

Declension of binișel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) binișel	binișelul	(niște) binișele	binișelele
genitive/dative	(unui) binișel	binișelului	(unor) binișele	binișelelor
vocative	binișelule		binișelelor

References

• binișel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN