bituma

French

Pronunciation

• Homophones: bitumas, bitumât

Verb

bituma

1. third-person singular past historic of bitumer

Italian

Verb

bituma

1. inflection of bitumare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French bitumer.

Verb

a bituma (third-person singular present bitumează, past participle bitumat) 1st conj.

1. (transitive) to asphalt

Conjugation

    conjugation of bituma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a bituma
gerund			bitumând
past participle			bitumat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bitumez	bitumezi	bitumează	bitumăm	bitumați	bitumează
	imperfect	bitumam	bitumai	bituma	bitumam	bitumați	bitumau
	simple perfect	bitumai	bitumași	bitumă	bitumarăm	bitumarăți	bitumară
	pluperfect	bitumasem	bitumaseși	bitumase	bitumaserăm	bitumaserăți	bitumaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bitumez	să bitumezi	să bitumeze	să bitumăm	să bitumați	să bitumeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bitumează			bitumați
	negative		nu bituma			nu bitumați