boțitură

Romanian

Etymology

From boți +‎ -tură.

Noun

boțitură f (plural boțituri)

1. fold

Declension

Declension of boțitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) boțitură	boțitura	(niște) boțituri	boțiturile
genitive/dative	(unei) boțituri	boțiturii	(unor) boțituri	boțiturilor
vocative	boțitură, boțituro		boțiturilor

References

• boțitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN