bogătate

Romanian

Etymology

From bogat +‎ -ătate.

Noun

bogătate f (plural bogătatăți)

1. wealth, richness

Declension

Declension of bogătate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bogătate	bogătatea	(niște) bogătatăți	bogătatățile
genitive/dative	(unei) bogătatăți	bogătatății	(unor) bogătatăți	bogătatăților
vocative	bogătate, bogătateo		bogătatăților

References

• bogătate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN