bubuitură

Romanian

Etymology

From bubui +‎ -tură.

Pronunciation

• IPA^(key): /bu.bu.iˈtu.rə/

Noun

bubuitură f (plural bubuituri)

1. bang

   Synonym: bubuit

Declension

Declension of bubuitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bubuitură	bubuitura	(niște) bubuituri	bubuiturile
genitive/dative	(unei) bubuituri	bubuiturii	(unor) bubuituri	bubuiturilor
vocative	bubuitură, bubuituro		bubuiturilor