bucățică

Romanian

Alternative forms

• bucățea

Etymology

From bucată +‎ -ică.

Noun

bucățică f (plural bucățele)

1. diminutive of bucată; a small piece, bit; fragment, morsel, smidgen

Declension

Declension of bucățică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bucățică	bucățica	(niște) bucățele	bucățelele
genitive/dative	(unei) bucățele	bucățelei	(unor) bucățele	bucățelelor
vocative	bucățică, bucățico		bucățelelor