bulbuca

Romanian

Etymology

Possibly from Vulgar Latin root *volvicāre, from Latin volvere, or from bulbuc.

Pronunciation

• IPA^(key): [bul.buˈka]

Verb

a bulbuca (third-person singular present bulbucă, past participle bulbucat) 1st conj.

1. (reflexive, transitive) to goggle, ogle

   Synonyms: holba; zgâi; (Banat) bâzgoi

Conjugation

    conjugation of bulbuca (first conjugation, no infix)

infinitive			a bulbuca
gerund			bulbucând
past participle			bulbucat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bulbuc	bulbuci	bulbucă	bulbucăm	bulbucați	bulbucă
	imperfect	bulbucam	bulbucai	bulbuca	bulbucam	bulbucați	bulbucau
	simple perfect	bulbucai	bulbucași	bulbucă	bulbucarăm	bulbucarăți	bulbucară
	pluperfect	bulbucasem	bulbucaseși	bulbucase	bulbucaserăm	bulbucaserăți	bulbucaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bulbuc	să bulbuci	să bulbuce	să bulbucăm	să bulbucați	să bulbuce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bulbucă			bulbucați
	negative		nu bulbuca			nu bulbucați

Derived terms

• bulbuc
• bulbucar
• bulbucat

Related terms

• bulbuc
• holba
• volbură