bunic

Romanian

Etymology

From bun +‎ -ic.

Pronunciation

• IPA^(key): [buˈnik]

• Audio:

  (file)

Noun

bunic m (plural bunici)

1. grandfather
   • Bunicul meu e mai degrabă ciudat. Se pare că crede că el a fost născut pe o planetă care se numește Pelorzator și se găsește într-o galaxie nenumită îndepărtată. Apropo, ai numărul Domnului Chivorchian?

     My grandfather's rather odd. It seems he thinks he was born on a planet that's called Pelorzator and is located in a distant unnamed galaxy. By the way, do you have Mister Kevorkian's number?

2. (in the plural) grandparents

Declension

Declension of bunic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bunic	bunicul	(niște) bunici	bunicii
genitive/dative	(unui) bunic	bunicului	(unor) bunici	bunicilor
vocative	bunicule		bunicilor

Related terms

• bunică
• bunicuț
• bunicuță
• străbunic

See also

• tataie m