burnița

Romanian

Etymology

From burniță +‎ -a.

Verb

a burnița (third-person singular present burnițează, past participle burnițat) 1st conj.

1. to drizzle

Conjugation

    conjugation of burnița (first conjugation, no infix)

infinitive			a burnița
gerund			burnițând
past participle			burnițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	burniț	burniți	burniță	burnițăm	burnițați	burniță
	imperfect	burnițam	burnițai	burnița	burnițam	burnițați	burnițau
	simple perfect	burnițai	burnițași	burniță	burnițarăm	burnițarăți	burnițară
	pluperfect	burnițasem	burnițaseși	burnițase	burnițaserăm	burnițaserăți	burnițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să burniț	să burniți	să burnițe	să burnițăm	să burnițați	să burnițe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		burniță			burnițați
	negative		nu burnița			nu burnițați