burzuluire

Romanian

Etymology

From burzului +‎ -re.

Noun

burzuluire f (plural burzuluiri)

1. irritation

Declension

Declension of burzuluire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) burzuluire	burzuluirea	(niște) burzuluiri	burzuluirile
genitive/dative	(unei) burzuluiri	burzuluirii	(unor) burzuluiri	burzuluirilor
vocative	burzuluire, burzuluireo		burzuluirilor

References

• burzuluire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN