buscula

Romanian

Etymology

Borrowed from French bousculer.

Verb

a buscula (third-person singular present busculează, past participle busculat) 1st conj.

1. to shove, to bump into, to jostle

Conjugation

    conjugation of buscula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a buscula
gerund			busculând
past participle			busculat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	busculez	busculezi	busculează	busculăm	busculați	busculează
	imperfect	busculam	busculai	buscula	busculam	busculați	busculau
	simple perfect	busculai	busculași	busculă	buscularăm	buscularăți	busculară
	pluperfect	busculasem	busculaseși	busculase	busculaserăm	busculaserăți	busculaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să busculez	să busculezi	să busculeze	să busculăm	să busculați	să busculeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		busculează			busculați
	negative		nu buscula			nu busculați