câștigătură

Romanian

Etymology

From câștiga +‎ -ătură.

Noun

câștigătură f (plural câștigături)

1. win, gain

Declension

Declension of câștigătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) câștigătură	câștigătura	(niște) câștigături	câștigăturile
genitive/dative	(unei) câștigături	câștigăturii	(unor) câștigături	câștigăturilor
vocative	câștigătură, câștigăturo		câștigăturilor