cârâitură

Romanian

Etymology

From cârâi +‎ -tură.

Noun

cârâitură f (plural cârâituri)

1. croaking

Declension

Declension of cârâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cârâitură	cârâitura	(niște) cârâituri	cârâiturile
genitive/dative	(unei) cârâituri	cârâiturii	(unor) cârâituri	cârâiturilor
vocative	cârâitură, cârâituro		cârâiturilor