cădelnița

Romanian

Etymology

From cădelniță +‎ -a.

Verb

a cădelnița (third-person singular present cădelnițează, past participle cădelnițat) 1st conj.

1. to use a censer

Conjugation

    conjugation of cădelnița (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cădelnița
gerund			cădelnițând
past participle			cădelnițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cădelnițez	cădelnițezi	cădelnițează	cădelnițăm	cădelnițați	cădelnițează
	imperfect	cădelnițam	cădelnițai	cădelnița	cădelnițam	cădelnițați	cădelnițau
	simple perfect	cădelnițai	cădelnițași	cădelniță	cădelnițarăm	cădelnițarăți	cădelnițară
	pluperfect	cădelnițasem	cădelnițaseși	cădelnițase	cădelnițaserăm	cădelnițaserăți	cădelnițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cădelnițez	să cădelnițezi	să cădelnițeze	să cădelnițăm	să cădelnițați	să cădelnițeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cădelnițează			cădelnițați
	negative		nu cădelnița			nu cădelnițați