călăfătuire

Romanian

Etymology

From călăfătui +‎ -re.

Noun

călăfătuire f (plural călăfătuiri)

1. caulking

Declension

Declension of călăfătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) călăfătuire	călăfătuirea	(niște) călăfătuiri	călăfătuirile
genitive/dative	(unei) călăfătuiri	călăfătuirii	(unor) călăfătuiri	călăfătuirilor
vocative	călăfătuire, călăfătuireo		călăfătuirilor