căpița
See also: Appendix:Variations of "capita"
Romanian edit
Verb edit
a căpița (third-person singular present căpițează, past participle căpițat) 1st conj.
- Alternative form of căpiți
Conjugation edit
conjugation of căpița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a căpița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căpițând | ||||||
| past participle | căpițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | căpițez | căpițezi | căpițează | căpițăm | căpițați | căpițează | |
| imperfect | căpițam | căpițai | căpița | căpițam | căpițați | căpițau | |
| simple perfect | căpițai | căpițași | căpiță | căpițarăm | căpițarăți | căpițară | |
| pluperfect | căpițasem | căpițaseși | căpițase | căpițaserăm | căpițaserăți | căpițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să căpițez | să căpițezi | să căpițeze | să căpițăm | să căpițați | să căpițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | căpițează | căpițați | |||||
| negative | nu căpița | nu căpițați | |||||