căscăund

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin root *cascabundus, from *cascare, or a variation of *căscăun, from căsca.

Pronunciation

• IPA^(key): /kəs.kəˈund/

Adjective

căscăund m or n (feminine singular căscăundă, masculine plural căscăunzi, feminine and neuter plural căscăunde)

1. thoughtless, hare-brained, headless, scatter-brained

   Synonyms: zăpăcit, nătăfleț

Declension

Declension of căscăund

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	căscăund		căscăundă	căscăunzi	căscăunde
	definite	căscăundul		căscăunda	căscăunzii	căscăundele
genitive/ dative	indefinite	căscăund		căscăunde	căscăunzi	căscăunde
	definite	căscăundului		căscăundei	căscăunzilor	căscăundelor

Related terms

• căsca
• căscat

Noun

căscăund m (plural căscăunzi, feminine equivalent căscăundă)

1. simpleton, gaper, booby

Declension

Declension of căscăund

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) căscăund	căscăundul	(niște) căscăunzi	căscăunzii
genitive/dative	(unui) căscăund	căscăundului	(unor) căscăunzi	căscăunzilor
vocative	căscăundule		căscăunzilor