căsca

See also: casca, Casca, cascà, cascá, and Cásca

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *cascāre, from Ancient Greek χάσκω (kháskō, “I yawn, gape”). Compare Aromanian hascu, cascu, Sardinian cascare, cascai.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a căsca (third-person singular present cască, past participle căscat) 1st conj.

1. to yawn

Conjugation

    conjugation of căsca (first conjugation, no infix)

infinitive			a căsca
gerund			căscând
past participle			căscat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	casc	caști	cască	căscăm	căscați	cască
	imperfect	căscam	căscai	căsca	căscam	căscați	căscau
	simple perfect	căscai	căscași	căscă	căscarăm	căscarăți	căscară
	pluperfect	căscasem	căscaseși	căscase	căscaserăm	căscaserăți	căscaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să casc	să caști	să caște	să căscăm	să căscați	să caște
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cască			căscați
	negative		nu căsca			nu căscați

Related terms

• căscăund