caroia
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French carroyer.
Verb
edita caroia (third-person singular present caroiează, past participle caroiat) 1st conj.
- to grid
Conjugation
edit conjugation of caroia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a caroia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | caroind | ||||||
| past participle | caroiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | caroiez | caroiezi | caroiază | caroiem | caroiați | caroiază | |
| imperfect | caroiam | caroiai | caroia | caroiam | caroiați | caroiau | |
| simple perfect | caroiai | caroiași | caroie | caroiarăm | caroiarăți | caroiară | |
| pluperfect | caroiasem | caroiaseși | caroiase | caroiaserăm | caroiaserăți | caroiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să caroiez | să caroiezi | să caroieze | să caroiem | să caroiați | să caroieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | caroiază | caroiați | |||||
| negative | nu caroia | nu caroiați | |||||