cercuitor

Romanian

Etymology

From cercui +‎ -tor.

Noun

cercuitor m (plural cercuitori)

1. circling

Declension

Declension of cercuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cercuitor	cercuitorul	(niște) cercuitori	cercuitorii
genitive/dative	(unui) cercuitor	cercuitorului	(unor) cercuitori	cercuitorilor
vocative	cercuitorule		cercuitorilor