chitanțier

Romanian

Etymology

From chitanță +‎ -ier.

Noun

chitanțier n (plural chitanțiere)

1. receipt book

Declension

Declension of chitanțier

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) chitanțier	chitanțierul	(niște) chitanțiere	chitanțierele
genitive/dative	(unui) chitanțier	chitanțierului	(unor) chitanțiere	chitanțierelor
vocative	chitanțierule		chitanțierelor