cicălire

Romanian

Etymology

From cicăli +‎ -re.

Noun

cicălire f (plural cicăliri)

1. nag

Declension

Declension of cicălire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cicălire	cicălirea	(niște) cicăliri	cicălirile
genitive/dative	(unei) cicăliri	cicălirii	(unor) cicăliri	cicălirilor
vocative	cicălire, cicălireo		cicălirilor