ciudăție

Romanian

Etymology

From ciudat +‎ -ie.

Noun

ciudăție f (plural ciudății)

1. wonder, a strange thing

Declension

Declension of ciudăție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciudăție	ciudăția	(niște) ciudății	ciudățiile
genitive/dative	(unei) ciudății	ciudăției	(unor) ciudății	ciudățiilor
vocative	ciudăție, ciudățio		ciudățiilor

References

• ciudăție in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN