clătina

Romanian

Etymology

From clăti.

Verb

a clătina (third-person singular present clatină, past participle clătinat) 1st conj.

1. to sway, rock, stagger, shake, move to and fro

Conjugation

    conjugation of clătina (first conjugation, no infix)

infinitive			a clătina
gerund			clătinând
past participle			clătinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	clatin	clatini	clatină	clătinăm	clătinați	clatină
	imperfect	clătinam	clătinai	clătina	clătinam	clătinați	clătinau
	simple perfect	clătinai	clătinași	clătină	clătinarăm	clătinarăți	clătinară
	pluperfect	clătinasem	clătinaseși	clătinase	clătinaserăm	clătinaserăți	clătinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să clatin	să clatini	să clatine	să clătinăm	să clătinați	să clatine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		clatină			clătinați
	negative		nu clătina			nu clătinați